Propunerile Agent Green pentru reforma Romsilva

Agent Green apreciază inițiativa de a supune consultării publice proiectul de Hotărâre a Guvernului privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Regiei Naționale a Pădurilor -Romsilva în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor .

În acest context Agent Green a transmis astăzi ministerului mediului observațiile și recomandările organizației care în ultimii 16 ani a criticat Romsilva aspru în spațiul public național și internțional pentru proasta administrare a pădurilor României, inclusiv cele din ariile naturale protejate. Am purtat sute de procese și încă purtăm împotriva Romsilva pentru a corecta deficiențele însă doar o reformă fundamentală precum cea pe pare ați inițiat-o poate rezolva probleme sistemice ale acestei administrații profund deficitare care a dus la degradarea abruptă a pădurii și diminuarea funcțiilor pe care aceasta le îndeplinește.

Pădurea României este într-un declin abrupt, iar silvicultura în regres. Pădurea continuă să fie supusă unor agresiuni fără precedent, în ciuda inițiativei din anul 2015 a Preşedinției României, susținută de Academia Română, de a introduce în legea  siguranţei naţionale prevederi prin care asemenea fapte sunt trat ca amenințări la adresa siguranței naționale, așa cum este prevăzut în documentul de poziție din anul 2016, intitulat ”Starea Actuală și Viitorul Pădurilor României în Viziunea Academiei Române”: ”orice acţiune sau inacţiune care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, fondului forestier, cinegetic, cu consecinţe la nivel naţional sau regional„.

Datele din toate ciclurile Inventarului Forestier Național (2008-2024) arătă că din pădurea României lipsesc anual între 27 și 37 de milioane de metri cubi de lemn în ciuda recomandării Academiei Române de limitarea volumului exploatărilor forestiere la nivelul de cel mult 17 milioane m³/an. Volumul lipsă este aproape egal împărțit între pădurea de stat administrată de Romsilva și cea privată cu care Romsilva are de asemenea adesea contracte de administrare.

S-a redus în ritm accelerat suprafaţa pădurilor parcurse cu lucrări de îngrijire, dar a crescut suprafaţa pădurilor cu tăieri agresive (rase și progresive) şi regenerate incomplet sau cu specii inadecvate tipurilor naturale de pădure. Managementul deficitar al pădurilor României de către Romsilva este reflectat și de ponderea foarte ridicată a tăierilor de igienă și accidentale, invocate adesea abuziv pentru înlăturarea unor presupuse efecte generate de diverși factori vătămători, iar uneori chiar pregătite prin intervenții care să favorizeze invocarea tăierilor accidentale. Acest lucru demonstrează că tăierile de îngrijire și conducere a arboretelor și tăierile de regenerare, care sunt tăieri cu caracter sistematic și cu un caracter preventiv și de fortificare a arboretelor, nu sunt realizate corect sau nu sunt realizate deloc, fiind nevoie să fie înlocuite cu tăieri cu caracter special, conjucturale, utilizate de asemenea și pentru a tăia lemn de calitate atunci când a fost epuizată cota de lemn aprobată pentru anul respectiv, sub falsul pretext că ar fi vorba de lemn foarte depreciat din diverse cauze vătămătoare. Potrivit datelor INS, prin tăierile de igienă și cele accidentale se exploatează anual aproximativ 2 milioane m³.

Volumul lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice torenţiale a ajuns la cel mai redus nivel din ultimii 80 de ani. Și aici nu ne referim la corectarea de torenți prin modificări structurale și de funcții ale mediului natural și fragmentare de habitate acvatice prin turnare de betoane ci la crearea unor zone de vărsare, liniștire și stabilizare a debitelor, inclusiv zone împădurite care periodic să poată fi inundate și să  devină mlaștini. Mai mult, majoritatea izvoarelor din Câmpia Română au dispărut în urma defrișării pădurilor bătrâne cu un înalt grad de naturalețe, iar cele care au rămas au un debit redus şi un regim instabil.

În pofida amplificării efectelor schimbărilor climatice şi a insistenţelor unor entităţi, acţiunea de creștere a suprafețelor cu perdele forestiere  pentru protecția culturilor agricole, căilor de comunicație și a așezărilor omenești este practic nesemnificativă. Vă amintim că inițial România s-a angajat prin PNRR să crească suprafața împădurită cu 56000 de hectare însă din cauza neputinței și a lipsei de interes, această țintă s-a redus în prezent la 27000 de hectare iar toate datele arată că nici măcar atât nu se va realiza.

Modul actual în care Romsilva administrează pădurea este în contrast cu amploarea şi intensificarea proceselor de uscare şi degradare a multor păduri, afectate deja de efectele schimbărilor climatice, programul naţional al reconstrucţiei ecologice a pădurilor destructurate este insuficient reglementat.

 

Agent Green se deplasează frecvent în pădurea publică a statului dată în grija Romsilva pentru a documenta acest mod ilegal, imoral și iresponsabil de administrare a pădurii pentru a documenta cazurile ilegale pe care le purtăm în instanțe. Aproape de fiecare dată suntem întâmpinați cu o ostilitate inacceptabilă, chiar și atunci când suntem însoțiți de reprezentanți ai Parlamentului European sau ai marilor televiziuni naționale și internaționale. De fiecare dată reprezentanții Romsilva au o atitudine de proprietar autoritar, nu una de administrator transparent și dedicat care să dea dovadă de solicitudine.

 

Romsilva este azi o structură bazată pe realitățile anilor 1980-1986 (cand s-a conceptualizat managementul silvic prin adoptarea normelor pentru silvicultură) care se zbate in propria neputință generată de lipsa de adaptare a acestuia  la contextul actual (economie de piață, diversificarea cerințelor actuale ale societății față de pădure, schimbări climatice). Atribuirea pădurilor de Stat unei singure regii a condus inevitabil la o situație de monopol, concurența pentru o administrare sustenabilă a pădurilor lipsind în prezent cu desăvârșire.

Mai mult decât atât, Romsilva este învestită cu atribuții de reglementare și de control pe care le exercită inclusiv asupra partenerilor și concurenților comerciali,  funcționând ca o companie hibrid a monopolului de stat pe piața produselor pădurii și a serviciilor cu specific silvic.

 

În mare parte din pădurile administrate de Romsilva nu se mai face silvicultură ci doar exploatare în scop comercial neurmată de regenerare și  celelalte măsuri necesare să asigure păstrarea caracterului nativ al pădurii. Regia se prevalează și de slăbiciunile din codul silvic, care în definiția juridică a pădurii precizează doar ,,teren cu folosință pădure”, conform amenajamentelor silvice din anii 1990. Pădurilor valoroase care exercită funcții de protecție esențiale pentru mediu și societate li se aplică același unic ”tratament” la care se pricepe cel mai bine regia și anume tăierea. Vechile practici din silvicultură nu sunt  adaptate nevoilor reale ale pădurilor, tot mai multe păduri cu funcții de protecție fiind incluse într-un regim intensiv de exploatare. Legislația actuală nu sancționează Romsilva atunci când comandă elaboratorilor amenajamentelor silvice să încadreze eronat pădurile în categorii funcționale necorespunzătoare având că rezultat  degradarea sau compromiterea acestora. Amenajiștii sunt tot proiectanți, exact ca în alte domenii unde există sancțiuni financiare, penale sau de retragere / suspendare a dreptului de a mai profesa, similar cu suspendarea certificării / atestatului pentru firmele de exploatare.

Din punct de vedere ideologic, administrația silvică se regăsește astăzi la o răscruce similară cu cea de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când Johann Pitschak a adus în România modelul de silvicultură intensivă scandinavă, bazat pe tăieri rase vaste și monoculturi. Modelul câștigase foarte mult teren în Bucovina. Dar România avea atunci o tradiție bazată pe silvicultura ecologică cu o generație de silviculturi școliți în Franța după modelul G. Hüffel. Guvernul României și Regele Carol I i-au invitat atât pe Hüffel cât și pe Pitschak la București pentru a-și apăra pozițiile. La acea vreme silvicultura ecologică a câștigat. Congresul silvicultorilor din 1894 a votat aproape în unanimitate pentru modelul Hüffel. Pădurile conduse pe principii de silvicultură ecologică și-au reconstituit astăzi (un secol mai târziu) structura lor neregulată, naturală. Între timp, practica arată că cele 2 ideologii au continuat să coexiste, astfel că jumătate dintre pădurile din România sunt astăzi departe de silvicultura ecologică. Este vorba de monoculturi de molid, pin, salcâm și plop euramerican. La acestea se adaugă combaterea chimică a insectelor în stejărete. Aceste păduri sunt astăzi cele mai lipsite de biodiversitate și vulnerabile în fața doborâturilor de vânt și a insectelor. Totodată, pădurile astfel administrate, pun în pericol siguranța națională.

În prezent, presiunea economică care promovează modelul de silvicultură agresivă și monoculturile este fără precedent și se exercită chiar şi asupra ariilor protejate și a ultimelor păduri primare și seculare. Doar un mic procent din ultimele păduri primare și seculare sunt protejate astăzi deși Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă a României din anul 1999 prevedea expres protejarea acestei comori forestiere extrem de valoroase: „Conservarea biodiversității și asigurarea stabilității, sănătății și multifuncționalității pădurilor prin: ocrotirea, prin mijloace specifice, a circa 400.000 ha păduri naturale și cvasi-virgine existente în Carpații românești.”

Romsilva a exercitat în ultimii 20 de ani un stres fără precedent asupra pădurilor pe două direcții majore, fără o evaluare serioasă a impactului cumulat asupra mediului și a capacității de suport a ecosistemelor, motiv pentru care Agent Green a purtat și poartă în continuare sute de procese în instanțele din țară pentru stoparea exploatărilor abuzive. Fondul care a făcut posibil acest stres fără precedent asupra pădurii este unul care trebuie corelat cu o cerere în creștere de lemn pe piață, o cerere pe care Romsilva nu a ezitat să o satisfacă în mod iresponsabil:

1. a) deschiderea de noi fabrici cu mare capacitate de procesare: cherestea și biomasă
2. b) existența unui număr în creștere de reședințe și case de vacanță care utilizează lemn pentru încălzire, gătit și asigurarea apei calde.

Situatia este recunoscută și recent documentată de Institutul Național de Statistică (INS) și prezentată în „Raportul de examinare preliminară pe piața comercializării masei lemnoase cu destinația lemn de foc”, elaborat în anul 2018 de către Direcția Teritorială a Consiliului Concurenței.

Potrivit raportului, producţia oficială de lemn de foc din fondul forestier naţional a fost estimată de către INS la cca. 5.163.000 m³/an. Dar consumul real total de lemn de foc (inclusiv biomasă), la nivel naţional era estimat la cca. 22.783.000 m³, pentru anul 2016, respectiv cca. 23.004.000 m³, pentru anul 2017. Din consumul total de lemn de foc (inclusiv biomasă), la nivel naţional, INS a estimat un consum de lemn de foc (inclusiv biomasă) doar pentru populaţie de: 18.698.360 m³, pentru anul 2016 și 19.178.000 m³, pentru anul 2017. Dar producţia naţională totală de masă lemnoasă pentru anul 2016, a fost estimată la 17.198.000 m³, iar pentru anul 2017, la 18.316.000 m³, adică s-a ars mai mult lemn  decât s-a tăiat legal, fără a lua în considerare, lemnul necesar pentru industrie și alte utilizări, adică  aproximativ 20 de milioane de m³.

Cantitatea foarte mare de lemn cu destinația pentru foc din pădurile administrate de Romsilva, arderea acestuia în instalații cu eficiență energetică foarte mică, neechipate cu filtre pentru reducerea poluării, utilizate preponderent de către populație în țara noastră, are o serie de consecințe negative sub raport ecologic, economic și social, cum ar fi:

• Sursă de degradare a pădurilor ca urmare a tăierilor ilegale generate de o cerere de lemn de foc mai mare decât recolta de lemn de foc comercializată de către administratorii şi proprietari de fond forestier, respectiv lemn de mici dimensiuni și de calitate slabă. Aceasta are consecințe directe asupra tuturor serviciilor ecosistemice furnizate de pădure.
• Sursă de poluare a mediului ca urmare a randamentului scăzut de transformare în energie termică a lemnului de foc a sobelor utilizate pe scară largă de populație și a noxelor emise în atmosferă, cu consecințe inclusiv asupra sănătății populației.
• Contravine măsurilor de combatere a schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin utilizarea lemnului în bunuri cu folosință îndelungată.
• Afectează cantitatea de lemn valorificată superior de către industria lemnului (produse cu valoare adăugată ridicată și cu durată de folosință îndelungată).

 

În acest context, stresul asupra pădurii s-a materializat și în reducerea semnificativă a suprafaţei arboretelor exploatabile  ca urmare a tăierilor excesive din ultimele decenii, astfel că în prezent majoritatea arboretelor de munte şi dealuri au vârste sub 80 de ani (adică sub vârstele exploatabilităţii). De aceea, persoanele interesate din acest segment al industriei lemnului solicită în mod iresponsabil majorarea volumului de exploatat prin reducerea vârstelor de tăiere. Se face abstracţie de faptul că aproape un sfert din pădurile ţării îndeplinesc funcţii speciale de protecţie de mare importanţă pentru siguranța națională (tipurile funcţionale I şi II), adică non-intervenție sau doar lucrări de conservare. De asemenea, mai ales în zonele de câmpie şi de deal există un deficit major de suprafețe împădurite și de arborete exploatabile.

În consecinţă, s-a redus semnificativ calitatea vieții cetățenilor, potenţialul pădurilor pentru combaterea hazardelor climatice, hidrologice şi geomorfologice și a fost afectată biodiversitatea. Anual, 20 755 de cetățeni cu domiciliul în România mor din cauza poluării, dintre care 15 126 din cauza poluării aerului, potrivit celui mai recent raport al organizației Global Alliance on Health and Pollution (GAHP), înființată în comun de Banca Mondială, Comisia Europeană, ONU și ministere ale mediului și ale sănătății din peste 25 de state.

Patrimoniul forestier al României are nevoie de o administrație care să îi asigure însănătoșirea. Să fie ameliorat, iar serviciile ecosistemice restaurate, asigurând condițiile sociale, ecologice și economice de dezvoltare a țării. Pădurea  să fie îngrijită exclusiv pe principii naturalistice / apropiate de natură (silvicultură ecologică), capabile să asigure siguranța națională, durabilitatea  economică, socială și conservarea biodiversității, precum creşterea aportului pădurilor României la atenuarea impactului schimbărilor climatice şi al diferitelor dezastre naturale. Potențialul de creștere economică sustenabilă prin ecoturism, plecând de la premisele că România este încă posesoarea celui mai valoros patrimoniu natural forestier din zona temperată a Europei, este fructificat.

 

Propuneri pentru reforma Romsilva:

1. (Re)profesionalizarea și depolitizarea administrației silvice și recrutarea/promovarea pe bază de competențe, valoare, performanță, meritocrație în funcțiile de conducere de la toate nivelurile. Regia Națională a Pădurilor trebuie transformată într-o Administrație de Stat, plătită din taxe și impozite pentru a elimina dependența financiară actuală de volumul de lemn exploatat (după modelul de succes din perioada interbelică).
2. Excluderea din atribuțiile Administrației Silvice De Stat a activităților de exploatare a pădurilor și de comercializare.
3. Sancționarea financiară și penală a administrației pădurilor și a elaboratorilor de amenajamente silvice atunci când aceștia încadreaza eronat pădurile în categorii funcționale necorespunzatoare cu efecte în degradarea sau compromiterea acestora, cu afectarea siguranței naționale. Retragerea / suspendarea dreptului de a mai elabora amenajamente silvice, similar cu suspendarea certificării / atestatului pentru firmele de exploatare.
4. Elaborarea unor cerințe / condiții de performanță pe criterii de biodiversitate pentru activitățile cu impact asupra mediului (exploatarea pădurilor, construcția de drumuri forestiere, etc.), care să fie asumate prin contract de către agenții economici care le realizează.
5. Dezvoltarea și implementarea unei proceduri de evaluare de mediu a activităților din sectorul silvic cu impact semnificativ asupra mediului eficiente, bazate pe condiții/cerințe și proceduri clare, care să fie respectate încă din etapa de elaborare/proiectare a respectivelor programe, planuri sau proiecte.
6. Retehnologizarea activității de exploatare cu utilaje moderne care să reducă și să limiteze impactul de mediu. Orice construcție în domeniul forestier (drum forestier, panouri, bariere) să se supună legii construcțiilor. Traseele de scos apropiat să aibă o planificare exactă și să fie remediat solul în totalitate sau să se caute soluții alternative dacă este risc de degradare a solului și rocii prin transportul arborilor.
7. Transparența întregii activități silvice prin consultarea publică a oricăror lucrări silvice, publicarea pe internet a tuturor planurilor, planificărilor și autorizațiilor emise. Publicarea rezultatelor controalelor și măsurile dispuse.
8. Eficientizarea monitorizării și controlului activităților silvice.
9. Asigurarea transparenței și participării pasive a cetățenilor la  monitorizarea activităților din silvicultură și combaterea tăierilor ilegale prin dezvoltarea de instrumente care să permită implicarea acestora și prin punerea la dispoziția publicului a unor date, informații și instrumente adecvate de evaluare și sesizare a ilegalităților.
10. Înlocuirea din toate structurile de administrare a ariilor protejate a silvicultorilor cu specialiști din domeniul științelor naturii care au o înțelegere holistică asupra funcțiilor ecosistemelor foresiere și non-forestiere.
11. Constituirea Administrațiilor parcurilor naționale și naturale în subordinea structurii ANMAP ca instituție a statului care să coordoneze unitar și eficient toate ariile protejate, inclusiv la capitolul identitate vizuală care lipsește cu desăvârșire în România. Crearea unui mediu constructiv și competitiv în domeniul administrării ariilor protejate prin crearea posibilității de a administra ariile protejate în consorții care pot include ANMAP, universități, institute, autorități locale, ONG-uri și alte entități private.
12. Instituirea protecției pe întreaga suprafață a parcurilor naționale, eliminarea exploatărilor forestiere, oprirea oricăror extinderi de construcții  și desființarea zonării interne ca măsură de debirocratizare și simplificare a managementului.
13. Oprirea imediată și interzicerea oricăror exploatări forestiere în rezervații naturale și păduri cu vârsta medie peste 130 de ani și în păduri cu arbori la limita longevității.
14. Responsabilizarea conducerii direcților silvice. Adăugarea unui criteriu de performanță care să ducă la destituirea conducerii direcției silvice în cazul afectării integrității fondului forestier național indiferent dacă degradarea a fost voită sau din neglijență.
15. Eliminarea din structura Romsilva a direcției de creștere și ameliorare a cabalinelor și a complexului Silva.
16. Inscripționarea cu sigla Romsilva a autoturismelor din dotare și monitorizarea lor prin GPS.
17. Profitabilitatea să fie stabilită fără excepție la nivelul ocolului silvic.
18. Eliminarea gestionării fondurilor cinegetice, crescătoriilor de animale sălbatice și complexurilor de vânătoare din preocupările Romsilva.
19. Testare serioasă de integritate a întregului personal  de către o entitate independentă.
20. Analiza indicatorilor de performanță să aibă loc anual sau ori de câte ori este necesar în cursul unui an.
21. Șefii de ocoale trebuie să fie absolvenți cu media generală peste nota  9 ai uneia dintre specializările: silvicultură sau exploatări forestiere.
22. Anexa 3 ar trebui să cuprindă și alți indicatori de performanță și să impună ținte mai mari ca de exemplu la marja profitului și gradul de încasare a facturilor și mai mici la volumul de lemn pus pe piață anual. Indicatorii de perdormanță nu pot fi doar economici. Aceștia trebuie să fie și de biodiversitate a ecosistemelor forestiere administrate. La reprimirea unui parchet care a fost în exploatare numărul de specii nu trebuie să fie niciodată mai mic decât înainte de începerea exploatării.
23. Exemple de indicatori care ar trebui să ducă la încetarea contractului de mandat, exemple: acte administrative de suspendare a activității subunităților din subordine, existența drumurilor de exploatare neautorizate, poluarea apei, aerului și a solului, suspendarea sau retragerea atestatului de exploatare, accidente de muncă soldate cu pierderi de vieți omenești.